Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

Bogdan ISTRU (13. IV. 1914, Pistruieni-Orhei; — 25. III.   1993,  Chişinău; volume: Blestem,  1937; Moartea vulturului,   1938;poezia postbelică este adunată în Scrieri, vol. I-II, 1971 şi Pasărea albastră, 1991 ; studii la Universitatea din Bucureşti; asumându-şi rolul de ideolog oficial în perioada postbelică, a deţinut mai multe posturi birocratice: locţiitor al preşedintelui Sovietului Miniştrilor al RSSM, 1947-1951 ; pre-şedinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, 1945-1946; 1955-1958 ; redactor-şef alrevistelor Scânleia leninislă, 1946-1947 ; şiNislru, 1966-1971 ; laureat al Premiului de stat republican, Scriitor al Poporului, deputat al Sovietului Suprem al URSS şi RSSM, deţmător al ordinului Lenin ş.a.; studii la Institutul Pedagogic „Ion Creangă" din Chişinău), poet cu o întinsă creaţie poematică ce a răspuns prompt la comandamentele timpului, au toate însemnele poeziei simboliste autohtonizate cu anumite note protestatar-sociale şi expresioniste („măşti, măşti ne ţipă groază-n faţă"), cu o accentuată culoare locală basarabeană (cu Feţi-Frumoşi şi zei, cu frunţile ţăranilor de rouă şi ulei, cu turmele pe dealuri, cu fierul care scurmă brazdele). Poetul „cu sufletul —hulub calic" care se vrea „dezgolit de straiul zilelor" înfăţişează, cu patetism surdinizat, lumea birjarilor, a fetelor sărace, cerşetorilor „ce poartă durerea-n toamnă ca pe o haină", nebuni ce recită catrene şi beau vin şi lumea temeinică ţărănească „cu oameni dârji şi chipul bland. Sufletul „pustiu" („cu amurguri, limite şi scene") se întâlneşte, într-o simbioză originală tipic basarabeană, cu sufletul aspru ancestral, cu răni sângerânde în care trecutul se redeşteaptă „ca o băutură tare, ca un chin". Intoarcerea poetului la uneltele sale are loc anevoie începând cu anul 1987.

Go to top