Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

George MENIUC (20. V. 1918, Chişinău — 8. II. 1987, tot acolo ; vol.: Interior cosmic, 1939; Imagined în artă, 1940 ; Iarba fiarelor, 1959 ; Ultimul vagon, 1965 ; Eseuri, 1 967 ; Vremea Lerului, 1969 ; Florile dalbe, 1979 ; Preludiul bucuriei, 1988 ; Disc, 1969) este dovada elocventă a unei dedublări caracteristice intelectualului basarabean: începe sub semnul unui simbolism întârziat, punând preţ pe sonoritate, stilizarea graţioasă, corespon-denţele baudelairiene între culori, sunete, parfumuri, continuă printr-o adaptare anevoioasă la canoanele realist-socialiste (în special ale retoricii calendaristice) şi sfârşeşte prin întoarcerea la uneltele sale. Urmând Liceul „M. Eminescu" (1937), Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1937-1940), se pătrunde de aerul meditativ al sălilor de studii, profesând poezia la „modul intelectual al Lirei" (Ion Barbu) şi eseul. Angajat sporadic în campaniile ideologice, postbelice, se autoblamează prin „culpe", renunţări la rătăciri şi întoarcere la unelte.

Go to top