Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

Dimitrie PETRINO (1838 sau 1836, Rujniţa-Soroca — 30. IV. 1878, Bucureşti; în 1867 a editat la Cernăuţi volumul Flori de mormânt, întâmpinat cu entuziasm de Alecsandri), boem şi risipitor de averi, adevărat picaro de epocă, intrat într-un litigiu cu Eminescu ce-1 iartă totuşi în necrolog, îşi axeazâ lirica ce aduce aminte de începuturile eminesciene în care sună chemările dragostei şi întrebările asupra sensului cântecului („Suspin e oare ? sau melodie ? / Plans de durere ? sau glas de-amor? [...] Ce este oare cântecul meu?") pe motivul-cheie fortuna labillis în versuri elegiace, pătrunse de vântul năprasnic al morţii şi de o transă a simţirii, extrem de clişeizate, dar armonioase („Zile vin, zile vor trece, / Eu pe toate le privesc, / Dar de-i cald sau de e rece,

Go to top