Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

Emilian BUCOV (8. VIII. 1909, Chilia Nouâ — 17. X. 1984, Chişinău; volume: Clocolul muncii, 1936; Discursul soarelui, 1937; China, 1938; după război a semnat zeci de volume din care a făcut o selecţie în Scrieri, vol. I-V, -970-1973) este un poet al rupturii radicale, un versificator monstruos de rursâ lungă, care compune cronici rimate ale propriei biografii şi ale unor tablouri obiective, ca eel al colectivismului sau industrializării (Ţara mea, Oraşul Răut), poeme de mari proporţii pe teme ocazionale axate pe scheme îociologizante. Toate aceste compuneri sunt discursiv-retorice, frontal-so-ciale, agitatorice, conţinând formule de felul „Iaca intru în colhoz", „Să piară notele de jale !/ Trăiască strunele/ majore !", „înainte, drumule, spre zarea,/ unde se-ngroapă întristarea!", „Cine-a spus, că nu se poate/ Soaţa ta să ţi-o-ndrăgeşti!", „Ni-i Moscova soare, ni-i Kievul frate!", „Partidul în-seamnă putere,/ Partidul înseamnă avânt!". Pentru astfel de discursuri poetul crede, pe buna dreptate, că cea mai potrivită este „scara" maiakov-skiană. La fel de discursivă şi sociologizantă este proza masivă a lui Em. Bucov.

Go to top