Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

CĂCIULA LUI GUGUTĂ

Tata i-a făcut căciula mai mare ca s-o poarte şi la anul.

— Cade peste ochi, tată.
— D-apoi ridic-o, Guguţă, că altă treabă n-ai în iarna asta. La şcoală încă nu umbli. Hm! Guguţă n-are treabă?! Om vedea, cui ar fi să-i cadă căciula. A doua zi, dis-de-dimineaţă, Guguţă se trezeşte înaintea tatei şi dă mîncare la oi. Cînd a venit tata cu un braţ de fîn, băieţelul mergea călare
pe berbec prin ocol.
— Tu eşti, Guguţă?
— A, buna dimineaţa, tată! şi-i face semn, adică du fînul la loc.
De atunci Guguţă avea grijă de oi. Da' în satul Trei Iezi se lăsa tot mai mare ger. Oamenii ieşeau
din casă încotoşmănaţi, iar cînd mergeau, parcă aveau scripcă la picioare. Odată Guguţă venea de nu ştiu unde. Pe lîngă moară iaca se întîlneşte cu o fetiţă din clasa întîi cu cărţile subsuoară.
Era vînătă de frig.
— Dă să le due eu, arată Gugută la cărti.
— Tu? îl măsoară fata cu ochii, dar în loc să zică „nu", i le dă. Apoi îşi vîră mîinile în mîneci şi haide-hai după Guguţă. Rămîn în urmă o casă, două... Merge băiatul, da' un gînd nu-i dă pace: „Dacă n-am geantă, îşi zice, le pun sub căciulă. O să încapă şi capul, şi cărţile acestea de clasa întîi".
Şi Guguţă îşi scoate căciula şi o întoarce cu gura în sus, dar vede fetiţa şi i se face încă o data milă de dînsa.
— Aşa-i, că ţi-e frig?
— Olecută, dîrdîie fata.
— Ştii ce, pune căciula mea pe cap!
— Nu, Guguţă. Ai că îngheţi tu.
— Dacă n-o iei, o las aici, şi o aşează pe zăpadă. Scîrţ-scîrţ - se due amîndoi... Tremură băiatul de frig, dar n-are încotro. Căciula rămîne singură în mijlocul drumului. întoarce capul ba Guguţă, ba fata, să vadă, dacă mai este acolo. Căciula, cînd îşi dă seama că stăpînul o leapădă, unde îşi adună toate puterile şi cînd trage odată aer cu gura - se face mai mare. Atunci Guguţă dă o fugă, o aduce pe umăr şi intră cu fata cu tot sub căciulă. A dus fata acasă, apoi şi-a căutat de interesul lui. De atunci băiatul răsărea ca din pămînt la poarta şcolii şi aştepta să iasă de la lecţii clasa întîi. De luni pînă sîmbătă căciula a tot crescut. Acum încăpeau şase fete sub ea. Odată, pe un viscol, a dus-o şi pe învăţătoarea lor acasă. Cînd rămînea loc, lua şi băieţi.
— Măi, ce căciulă vine pe drum! ieşeau pe la porţi cei din satul Trei Iezi. E cît un stog de fîn! După ce împrăştia copiii pe la pragurile lor, căciula se făcea iar mica, s-o poată pune Guguţă în cui...

CĂCIULA LUI GUGUTĂ
Spiridon Vangheli

Go to top