Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

CUM A RĂSPLĂTIT COCORUL PENTRU BINELE FĂCUT

T

răiau cîndva, la poalele unui munte, un moşneag cu baba lui. Amîndoi erau oameni buni, cu inimă milostivă. Odată, într-o seară de iarnă, moşul se duse in pădure, după lemne:
— Tu, nevastă, rămîi de păzeşte casa şi aşteaptă-mă. Tăie bătrînul lemne, le luă în spinare şi începu să coboare muntele. Deodată, auzi în apropiere un ţipăt jalnic. Se uită el şi văzu un cocor căzut în capcană. Se zbătea biata pasăre, cerînd ajutor.
— O, sărmanule! zise bătrînul, ai puţină răbdare. Şi slobozi pasărea din laţ. Cocorul întinse aripile şi porni în zbor. Zbura şi ţipa de bucurie. Se lăsă întunericul. Bătrînii tocmai se aşezară să cineze,
cînd cineva bătu la uşa lor. Moşul crăpă uşa şi ce să vadă? în prag stătea o fata frumoasă, cu fulgi de zăpadă aninaţi în plete.
— M-am rătăcit prin munţi, spuse ea. Viscoleşte şi cărările nu se mai văd.CUM A RĂSPLĂTIT COCORUL PENTRU BINELE FĂCUT
— Hai înăuntru, o pofti moşul. Rămîi la noi, suntem bucuroşi de oaspeţi.
— Afară e un ger cumplit, se vede că ai îngheţat de tot. Vino de te încălzeşte la foe, spuse baba.
Fata intră în bordei şi se aşeză lîngă vatră. După o vreme spuse:
— Uite că m-am şi încălzit. Bunicuto, nu vrei să te free pe spinare şi pe mîini, să-ţi alung oboseala
din corp?
— îti multumesc, fata mea, eşti tare buna. Cum te cheamă?
— Mă cheamă O-Turu.
— O-Turu... Asta înseamnă fată-cocor! Frumos nume, se bucură bătrîna. Purtarea plăcută şi blajină a fetei le merse la inimă bătrînilor. A doua zi în zori, O-Ţuru se pregătea să piece mai departe, dar
bătrînii o rugară:
— Noi suntem singuri, n-avem copii. Rămîi la noi.
— Rămîn bucuroasă. Căci şi eu sunt singură pe lume, răspunse fata. Iar drept răsplată pentru bunătatea voastră, o să ţes pentru voi o pînză frumoasă. Dar vă rog: nu cumva să vă uitati în odaia unde am să lucrez eu. Fata se apucă de treabă. Din odaia vecină se auzea mereu tăcănitul războiului1: kiri-kara, ton-ton-ton... A treia zi, O-Ţuru le arată bătrînilor pînza ţesută de eaCUM A RĂSPLĂTIT COCORUL PENTRU BINELE FĂCUT
— O, ce-i frumoasă! strigă bătrîna pipăind ţesătura. Nu-ţi vine să-ti mai iei ochii de la ea!
Insă moşul se uită la fata şi se nelinişti:
— Ai cam slăbit, O-Ţuru, îi spuse. Uite ce faţă suptă ai... Tocmai atunci se întîmplă să treacă pe-acolo un negustor. El umbla prin sate şi cumpăra pînză de casă:
— Ei, mătuşico, n-ai ceva pînză de vînzare? 1 război - unealtă casnică de ţesut (pînză, stofa).
— Ba ai venit chiar la timp, răspunse bătrîna. la priveşte! A tesut-o fata noastră, O-Turu. Si desfăcu în fata lui tesătura moale şi mătăsoasă.
— O, ce minunăţie de pînză! Fata ta e mare meşteră! El băgă mîna în pungă şi scoase o grămăjoară de bani.
— Galbeni! Zece galbeni! strigă uimită bătrîna. Pentru prima oară în viaţa lor vedeau aur. Aşa s-au mai bucurat bătrînii!
— îti multumim, fată-cocor, îti multumim din toată inima, spuseră. De-acum vom trăi şi noi mai omeneşte. Veni primăvara. Zăpezile se topiră. Copiii din sat se adunau la casa bătrînilor. Tare le mai plăcea să se joace cu fata-cocor. Dar iată că într-o zi se arătă iarăşi negustorul:
— Nu cumva mai aveţi vreo bucată de pînză ca aceea? întrebă el.
— Nu! Nu avem şi să nu ne mai ceri! Fata noastră, O-Ţuru, n-are voie să ţeasă. Pînza aceea o istoveşte. Dar negustorul puse cu de-a sila o pungă de galbeni în
palma moşneagului:
— Tine! Altădată am să-ţi plătesc şi mai mult. Dacă nu te învoieşti, nu mai cumpăr pînză de la baba ta! îl ameninţă el.
— Ce-o să ne facem acum?! se tînguiau bătrînii. O-Ţuru îi auzi şi alergă la ei:
— Bunicule, bunico, nu vă îngrijoraţi, le spuse. O să ţes altă bucată de pînză. Dar va fi pentru ultima oară. Atîta vă cer: să nu vă uitaţi în odaia unde voi lucra eu. Fata merse în odaia ei şi în curînd se auziră de acolo bătăile războiului: kiri-kara, ton-ton! kiri-kara, ton-ton! O zi, două, trei, răsună întruna ţăcănitul războiului.CUM A RĂSPLĂTIT COCORUL PENTRU BINELE FĂCUT
— O-Ţuru, ajunge, sfîrşeşte odată! o rugau la uşă bătrînii, temîndu-se să nu-şi facă vreun rău. Cînd, iaca, se auzi şi glasul negustorului:
— Ei, cum merge, e gata pînza? Vreau s-o văd!
— Nu putem încă să ţi-o arătăm. O-Ţuru nu ne dă voie să intrăm la ea.
— Cum aşa? Las' că intru eu fara să-i cer voie! El deschise larg uşa şi zise speriat:
— O, dar acolo e un cocor... un co-co-cor... într-adevăr, la războiul de ţesut se afla un cocor, cu aripile desfăcute. îşi smulgea cu ciocul cele mai fine firicele de puf de pe trup şi ţesea pînză cu ele: kiri-kara, ton-ton-ton... A doua zi dimineaţă copiii o strigau pe O-Ţuru:
— O-Ţuru, hai cu noi! Vino să ne jucăm! Dar în odaia ei era tăcere deplină. Bătrînii se speriară. Deschiseră uşa, să vadă ce se întîmplă: înăuntru, nimeni! întinsă pe război se afla o frumuseţe de pînză, iar pe jos văzură împrăştiate o mulţime de pene de cocor. Către seară, copiii începură să facă larmă în curte:
— Bunicule, bunico, veniţi mai repede! Bătrînii dădură fuga şi ce să vadă? Pe cer se rotea un cocor.
Era acelaşi cocor. Ţipa jalnic, învîrtindu-se deasupra casei. Zbura cu greu, aproape toate penele îi erau smulse.
— O-Ţuru, fata noastră dragă! o strigară bătrînii cu ochii scăldaţi în lacrimi. înţeleseră că acesta era cocorul căruia moşneagul îi salvase viaţa cîndva şi care se prefăcuse apoi în fata.
— O-Turu, întoarce-te la noi! o chemară îndurerati. Dar totul era în zadar. Cocorul ţipă cu adîncă jale, ca şi cum şi-ar fl luat rămas bun pentru totdeauna. Şi pieri în zarea întunecată.CUM A RĂSPLĂTIT COCORUL PENTRU BINELE FĂCUT

Go to top