Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

T

are mai vroia Gruia să aibă un cal. L-ar fi hrănit din pălărie. Aseară, cum a adormit, parcă se făcea că vede un cal la poartă.
— Iată am venit, zice calul. Suie călare, Gruia! Băiatul îndată urcă pe cal şi-1 apucă de frîu.
— Acum tu eşti stăpînul meu, zice calul, încotro să te due?
— Unde vrei, calule, dar du-mă! îşi apasă pălăria Gruia. Calul odată trage aer în nări şi se ridică în cer. E-he, şi cînd a prins a zbura! Gruia îşi tinea pălăria cu mîna...
Erau hăt, sus, printre nori. Casele de jos păreau nişte cutii de chibrituri, maşinile de pe drum - nişte gîndăcei, nu altceva. Zboară calul cît zboară şi coboară într-o pădure. Gruia vede un stejar bătrîn-bătrîn. Acela era Stejarul lui Stefan cel Mare. Sub stejar stătea un om cu un buzdugan în mînă. Omul era chipeş, înalt şi vorbea româneşte. Băiatul l-a cunoscut.
— Buna vreme, Făt-Frumos! şi-a scos Gruia pălăria. Ce faci aici? l-a întrebat băietelul. Făt-Frumos l-a mîngîiat pe cap:
— Eu fac ce fac demult, Gruia. Stau la straja Codrului.
— A-a, tu îl păzeşti! Dar de unde ştii cum mă cheamă?
— Mi-a şoptit calul.
— Acesta e calul tău? Făt-Frumos a dat din cap.
— Mulţumesc, Făt-Frumos, că ai trimis calul după mine. Ta-are mai doream să te văd!
— Şi eu voiam să te văd, Gruia. Am auzit de tine. Gruia a rămas cu Făt-Frumos în noaptea aceea. Şi el a păzit stejarul. în zori Făt-Frumos i-a dăruit o frunză din Copacul lui Stefan cel Mare şi a rugat calul să-l ducă acasă.
— Să mai vii, Gruia, l-a îmbrăţişat Făt-Frumos.
— Am să vin. Numaidecît am să vin!


Spiridon Vangheli

ÎN OSPEŢIE LA FĂT-FRUMOS

Go to top