Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

P

rimăvara, toate păsările se îngrijesc să-şi facă un cuib. Cucului nici că-i pasă. El nu-şi face cuib. Cît e ziua de mare e prins în treabă cu rostitul numelui! Umblînd încoace şi-ncolo, vede însă o pitulice făcîndu-şi cuibul. Ei, şi de atunci nu se mai depărtează de lăcaşul găsit. Pitulicea ouă unu, două, trei, patru ouă. Cucul ouă un ou jos, în iarbă, îşi ia oul în cioc şi pîndeşte cînd nu-i pitulicea acasă. Atunci vine pe furiş cu el şi-l pune lîngă celelalte. Pitulicea nu ştie aritmetica: oul cucului se aseamănă cu ale ei. Cînd se întoarce acasă, nu bagă de seamă că acuma, în cuib, sunt cinci ouă în loc de patru. Cu răbdare, le cloceşte pe toate. Cel dintîi, sparge găoacea şi iese din ou puiul cucului. Şi e lacom, nevoie mare. Toată ziua stă cu pliscul deschis şi ţipă după mîncare. Cum creşte mai măricel, puiul de cue îşi aruncă fraţii din cuib. Numai că odată era cît pe ce s-o păţească. Pitulicea îşi făcuse cuibul
într-o scorbură. De pus oul şi l-a pus cucul aici: a vîrît gîtul şi l-a lăsat din cioc în cuib, alături de celelalte. Pitulicea l-a clocit şi, odată puiul ieşit, l-a hrănit şi  l-a crescut. Puiul de cue s-a purtat însă ca de obicei: şi-a zvîrlit fraţii jos! Cînd s-a făcut mare şi a vrut să iasă din scorbură şi să zboare, n-a mai putut. Ieşirea era prea mica. Pomul cu scorbura nu era prea departe de o cărare pe care eu şi cu moş Vuia umblam deseori. Şi trecînd aşa, odată, am auzit jeluirile puiului de cue. A trebuit să cioplesc mult cu briceagul ca să pot lărgi intrarea în scorbură şi abia pe urmă să-mi vîr mîna, să prind puiul de cue şi să-l scot la lumină. Era mare şi gras, dar nu ştia să zboare.

Eugen Jianu

CUCUL ŞI PUII SĂI

Go to top