Биографий - А Б В Г Д Е Ж З И К Л М Н О П Р С Т У Ф Х Ц Ч Ш Ы Ю Я

T

răia pe lume un ieduţ, ia atîta de mititel, care ştia să numere pînă la zece. Şi cum zburda odată, se pomeni pe malul unui iaz. El îşi văzu chipul în oglinda apei. leduţul nostru se privi îndelung şi, în cele din urmă, zise:POVESTEA IEDUŢULUI CARE ŞTIA  SĂ NUMERE PÎNĂ LA ZECE
— Unu!
îl auzi un Viţeluş, care venise cu mama la păscut.
— Ce faci acolo? întrebă Viţeluşul.
— Stau şi mă număr, răspunse leduţul. Vrei să te număr şi pe tine?
— N-ai decît! Numai să nu doară! zise Viţeluşul.
— Nu doare nici atîtica! Dar să-mi stai cuminte, altfel nu te pot număra!
— Of, nu ştiu! Mor de frică! se trase îndărăt viţeluşul. leduţul însă fu lîngă el dintr-o săritură şi-i zise:
— Uite, eu sunt unu şi tu eşti doi. Unu, doi! Me-he-he!
— Mama! scînci Viţeluşul. Vaca veni fuguţa.
— Mu-u! Ce ragi aşa? Ce te-a apucat?
— Păi, dacă Ieduţul mă numără! i se plînse Viţeluşul.
— Cum adică te numără? mugi Vaca mînioasă.
— Eu ştiu să număr pînă la zece, zise Ieduţul. Poftim, ascultă: unu sunt eu, doi - Viţeluşul, trei - Văcuţa. Unu, doi, trei!
— Vai, mamică, uite că te-a numărat şi pe tine! Vaca se făcu foe:
— A-ha, îţi baţi joe de noi? Stai că-ţi arăt eu! Hai să-1 prindem, Viţeluşul mamei, să-1 învăţăm minte!
Şi se luară după Ieduţ. Speriat de moarte, Ieduţul o rupse la fugă. Undeva prin apropiere se plimba un Taur. Zărind Viţeluşul şi Vaca ce fugăreau Ieduţul, le ieşi în întîmpinare.
— Ce v-aţi luat după gîgîlicea asta cu coada scurtă? mugi Taurul.
— Păi, dacă ne numără! strigă Viţeluşul.
— Vă numără?!
— Da, zise Ieduţul: unu sunt eu, doi - Viţeluşul, trei - Văcuţa, patru - Taurul.
— Vai, acum te-a numărat şi pe tine! scînci Viţeluşul.
— Lasă că o păţeşte el pentru asta! mugi furios Taurul şi porni cu tot alaiul pe urma Iedului.
— Unde fugiţi aşa? îi întrebă un cal care păştea pe marginea drumului.
— După Ieduţ, pufni Vaca.
POVESTEA IEDUŢULUI CARE ŞTIA  SĂ NUMERE PÎNĂ LA ZECE

 

— Că el de ce ne numără? suspină Viţeluşul.
— Şi nici nu întreabă măcar! Uf-f! a prins a rage Taurul.
— Cum adică vă numără? întrebă Calul.
— Foarte simplu, zise Ieduţul. Unu sunt eu, doi - Viţeluşul, trei - Văcuţa, patru - Taurul, cinci - Calul.
— Gata, te-a numărat şi pe tine! sughiţă Viţeluşul.
— Ah, obraznicule! Ai să vezi tu! necheză Calul şi porni fuguţa să-l ajungă din urmă. Intr-un tare, ce se nimerise chiar lîngă drum, dormea un pore mare şi gras. Tropăitul copitelor îl trezi din somn.
— Groh-groh-groh! Unde v-aţi pornit aşa cu zorul? îi iscodi porcul şi, spărgînd ţarcul, o luă tropoţel după ceilalţi.
— Fugărim Ieduţul, îi lămuri Vaca, abia mai trăgîndu-şi sufletul.
— Că el de ce ne numără? smiorcăi Viţeluşul.
— Dar îi venim noi de hac! sforăi Calul.
— Cum adică vă numără? întrebă Porcul, tinîndu-se cu greu în coada alaiului.
— Iată aşa, zise Ieduţul. Unu sunt eu, doi - Viţeluşul, trei - Văcuţa, patru - Taurul, cinci - Calul, şase - Porcul.
— Ai văzut? Te-a numărat şi pe tine, zise Viţeluşul.
— Lasă că-i arăt eu! guiţă Porcul. Veneau acum cu toţii, fara să se uite pe unde calcă. Cît pe ce să dea într-o apă. Lîngă mal era priponită o corăbioară cu pînze. Pe punte stătea un Cocoş, un Dulău, un Berbec şi un Motan. Cocoşul era căpitanul corăbioarei, iar Dulăul - cîrmaciul. Berbecul era ucenic de marinar şi Motanul - bucătar.
— Opriţi! strigă Cocoşul, văzînd animalele ce veneau valvîrtej asupra lor. Dar era prea tîrziu. Ieduţul sări drept pe punte. După el săriră şi ceilalti. Corăbioara se desprinse de mal şi, luată de curent, nimeri tocmai unde era apa mai adîncă. Tii, ce spaimă a tras Cocoşul!
— Cu-cu-ri-gu-u-u! Ajutoo-or! striga el cît îl tinea gura. Ne scufundăm! Toată lumea dîrdîia de frică. Cocoşul mai strigă o data:
— Cine dintre voi ştie să numere?
— Eu, zise Iedutul.
— Atunci numără-ne iute pe toţi! Corăbioara noastră poate lua numai zece pasageri...
— Hai, fuga, numără-ne! strigară cu toţii. Şi leduţul se apucă să numere:
— Unu sunt eu, doi - Viţeluşul, trei - Văcuţa, patru - Taurul, cinci - Calul, şase - Porcul, şapte - Motanul, opt - Dulăul, nouă - Berbecul, zece - Cocoşul!
— Trăiască leduţul, ura-a! strigară cu toţii într-un glas. Apoi corăbioara trecu apa şi pasagerii debarcară pe celălalt mal. De atunci leduţul face parte din echipajul corăbioarei. E controlor de bilete. De cîte ori Cocoşul ia pasageri, leduţul îi întîmpină şi îi numără pe toţi. După Alf Preisen, Norvegia
Poţi să-ţi aduci aminte o situatie din viaţa ta, cînd te-a ajutat faptui că ştii să numeri?
POVESTEA IEDUŢULUI CARE ŞTIA  SĂ NUMERE PÎNĂ LA ZECE

Go to top